Povestea mea nu incepe cu “a fost o data” si nici nu se termina cu “si v-am spus povestea mea”, povestea mea incepe acum 13 ani, undeva prin vara anului 1996 cand am aflat ca sufar de o boala incurabila, o boala a sistemului imunitar… HIV/SIDA.

Cum s-a intamplat totul? Eram mic, foarte mic. Aveam numai 7 ani si viata mea urma sa se schimbe atat pentru mine cat si pentru cei din jurul meu, ma refer aici la cei din familie. De cand ma stiu am fost un baiat sensibil care se imbonlavea la cea mai mica ploaie de vara sau la cea mai mica adiere de vant, stiam ca sunt sensibil dar nu stiam ce avea sa se intample.

Mergeam repetat la doctorul de familie ca sa vada ce este cu mine, sa imi spuna ce am, sa imi spuna cum sa ma fac bine, dar fara folos. De fiecare data imi spunea ca sunt racit, imi spunea ca am Pneumonie, imi dadea pastile si ma faceam bine pentru scurt timp.

Toate astea pana cand, imi aduc aminte si acum, m-a jucam cu frate-meu ala mai mare, in curte. Puneam intr-o lingura mai mare zahar si il topeam cu bricheta, si nu stiu cum a facut ca mi-a turnat zaharul pe mana dreapta. Un banal accident, un accident in urma caruia urma sa aflu despre boala mea. M-a luat mama si m-a dus la doctorul de familie, s-a uitat, m-a bandajat si m-a trimis acasa. A doua zi mi se inrosise toata mana, se infectase asa ca am fost trimis la un spital, nu mai retin numele, la un spital in care am stat in jur de o saptamana timp in care mi s-au facut analize, analize care urmau sa scoata la iveala un adevar nedorit ne nimeni.

Eu fiind prea mic, doctorul i-a spus lui mama care a decis sa nu imi zica nimic, eram prea mic si mai mult ca sigur a vrut sa ma protejeze. Avand in jur de 7-8 ani stiam sa citesc si de fiecare data cand ma duceam la control citeam pe afise, peste tot scria SIDA/HIV, sfaturi, campanii s.a. asa ca nu mi-a fost prea greu sa aflu singur ce este cu mine. De cand ma stiu am fost un copil echilibrat, am aflat si am preferat sa nu ii zic mamei ca stiu ca sunt “special”, am preferat sa o las pe ea sa imi zica dar nu s-a intamplat mult timp, pana cand m-am decis sa ii zic eu ca stiu tot pentru ca ma tot batea la cap sa ma duc sa vorbesc cu psiholoaga spitalului, o tipa de la Colentina.

Bun, asa am aflat eu… asa s-a intamplat in cazul meu. Dar povestea mea nu se termina aici, continua si azi. O sa aflati continuarea treptat, in posturile viitoare.

Tu cum ai aflat, care este povestea ta? Va salut.